Fierul este un mineral vital pentru buna funcționare a organismului, fiind responsabil de menținerea multor funcții cum ar fi capacitatea de concentrare, procesele gastrointestinale, sistemul imunitar și reglarea temperaturii corpului.
Cauzele deficitului de fier sunt multiple: talasemii, boli inflamatorii cronice, hemoragii acute, boala renală cronică, disfuncții endocrine, alcoolism, deficit de acid folic sau de vitamina B12, sindroame mielodisplazice, etc.
Deficitul de fier poate fi absolut, prin depleția rezervelor de fier (feritina serică <100 mcg/l) sau deficit funcțional de fier (feritina serică 100-299 mcg/l, dar cu saturație a transferinei <20%).
Deficitul de fier nu este sinonim cu anemia.
O parte dintre pacienții care nu au anemie pot avea deficit de fier, dar jumătate din pacienții anemici asociază deficit de fier.
O atenție tot mai mare se acordă în ultima vreme deficitului de fier la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică deficitul acestuia fiind predictor independent de mortalitate și capacitate scăzută de efort la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică.
Importanța corecției acestui deficit este aplicabilă în special la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică care au scădere a capacității de pompare a inimii( fracție de ejecție a ventriculului stâng scăzută), simptomatici. In această situație este foarte important rolul pe care îl are fierul în cadrul proceselor metabolice de la nivelul celulelor musculare cardiace, pentru a facilita o contracție căt mai bună a mușchiului inimii.
Corectarea deficitului de fier se face cu carboximaltoză ferică iv.; administrarea orală nu este indicată deoarece are rata de absorbție scăzută, iar deficitul asociat insuficienței cardiace cronice este mare, motiv pentru care ar trebui administrate doze crescute.
Pe de altă parte, administrarea orală de fier se poate asocia cu o serie de efecte secundare: cefalee, greață, vomă, gust metalic, constipație, colorarea scaunului în negru.
Ca o concluzie, deficitul de fier ar trebui căutat activ la toți pacienții cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție a ventriculului stâng scăzută, în special la cei simptomatici, chiar dacă asociază sau nu anemie.